„Pentru că, de câțiva ani, există o inflaţie de scriitori (pornind și de la puzderia de edituri și de la confuzia că orice volum tipărit echivalează cu intrarea în literatură și asumarea titulaturii de scriitor de către orice nume afișat pe o copertă oarecare), debutul în literatură merită, mai mult ca niciodată, atenție și o discuție aparte, mai ales în condițiile create de așa-zisul internautism literar eliberator (când bloggingul generează impresia că literatura română beneficiază de o pepinieră consistentă de viitori scriitori care se manifestă pe Internet, tot mai departe de revistele literare sau de criticii literari contestați pe motive de inadecvare la nou, de parcă n-ar fi evident în primul rând incapacitatea sistemului literar de a se organiza și autosusține, nicidecum inversarea rolurilor într-o susținere valorică).
De fapt, sistemul literar, așa cum a fost moștenit și (re)construit în acești ultimi 30 de ani, duce spre o fundătură evidentă. Distanța dintre manualele școlare și literatura vie, dintre acel renume al meseriilor literare (scriitor, redactor de carte, corector, editor) și cota lor actuală pe piața muncii, absența agentului literar (paradoxal, în țara intermediarilor de profesie, tocmai literatura nu beneficiază de intermediari, de agenți literari), incapacitatea statului de a crea o punte între zona educațională și cultura înaltă, starea haotică a bibliotecilor, imposibilitatea întregului sistem literar de a-și păstra oameni, de a crea posturi noi și de a salariza profesioniști, toate acestea duc la această fundătură din care meseria de scriitor rămâne o curiozitate pentru marele public, învățat cumva din școală că toți scriitorii sunt morți sau că nu se poate trăi din scris, deci e o inutilitate socială. Problema, de principiu, priveşte imaginea scriitorului român (de orice vârstă). Cum este văzut şi, mai ales, perceput de ceilalți. Care este, totuşi, rolul lui în contextul actual şi cât mai poate interesa un asemenea proiect comunitatea?
În toată această fundătură se poate vorbi, fără doar și poate, despre o instituție a debutului, despre tipurile de debut, așteptările pe care le generează o carte de debut, indulgența arătată debutantului și, în definitiv, deschiderea pe care industria o are față de actul debutului. Debutul, generator de așteptări, emoții, conflicte și topuri, e mai mult stare decât vârstă, poate fi schimbat&negat, dar nu poate fi omis. Prezența lui în biografia autorului este asigurată. Cu posibilitățile tehnice actuale și cu haosul editorial, acesta poate deveni invizibil. Pentru cercetători, poate fi un semn, un embrion. Pentru administratori, un prilej bun de a organiza festivaluri. Iar pentru noi un subiect aplicat pentru a cunoaște poveștile, amărăciunile, temerile și gloria debutului spusă de foști, actuali și viitori debutanți.
(…)
Acest volum deschide o serie și face parte dintr-un proiect în care am încercat să integrăm poveștile debutului literar clasic (în revistă, în volum, în cenaclu) cu noile forme de debut multimedia. Tocmai de aceea am schimbat puțin și abordarea, volumul venind la pachet cu o serie de videocronici făcute unor cărți de debut de către Ramona Boldizsar, un set de audiotrailere ale unor volume de debut (montaje de Paul Burcia) și un documentar despre avatarurile debutului literar (regia Vlad Rotaru). Privite împreună, toate aceste elemente ar trebui să facă puțină lumină în problema atât de ofertantă a debutului. Un capitol la care scriitorul român a avut multe de suferit, chit că astăzi lucrurile s-au simplificat, impresia fiind mai curând că numai cine nu vrea nu debutează.”
un cristian